

Denunțarea neregulilor se referă la raportarea potențialelor încălcări ale legii de către o persoană care a luat cunoștință de informații relevante prin activitatea sa profesională. Acest mecanism a fost întotdeauna considerat un indicator esențial al caracteristicilor unei culturi organizaționale, adică al practicilor și mentalităților obișnuite din cadrul unei întreprinderi. Companiile care au implementat riguros sisteme care permit raportarea unor astfel de încălcări ale legii au fost întotdeauna considerate companii interesate de stabilirea și menținerea unui nivel ridicat de conformitate. Cu alte cuvinte, sistemele de denunțare au fost întotdeauna asociate cu nivelul de conformitate al unei societăți și cu angajamentul acesteia de a aplica un model de afaceri corect și etic.
Whistleblowing-ul reprezintă însă mult mai mult decât atât, motiv pentru care am dorit să prezentăm mai jos câteva dintre cele mai interesante statistici privind whistleblowing-ul:
Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă: încălcările legii sunt cel mai adesea raportate de persoane din cadrul întreprinderilor la care se referă încălcările sau de alte persoane aflate în imediata apropiere a întreprinderilor. Astfel, mecanismul de denunțare a integrității este de departe cea mai eficientă modalitate de descoperire a fraudei interne sau externe, depășind auditurile interne (care nu sunt neapărat concepute pentru a descoperi încălcări ale legii, cum ar fi corupția, de exemplu) și verificările sau controalele periodice efectuate de conducere. În plus, denunțătorii au capacitatea de a detecta frauda într-un stadiu incipient, adesea chiar înainte ca aceasta să fie finalizată. Privind aceste statistici, este mai ușor de înțeles de ce denunțarea fraudelor este, înainte de toate, un indicator relevant al nivelului de conformitate al unei întreprinderi.
După cum s-a menționat mai sus, angajații și partenerii contractuali ai unei companii sunt, de obicei, primii care află despre potențialele încălcări ale legii. Din acest punct de vedere, ar părea logic ca avertismentele de integritate să fie făcute în primul rând de către angajați.
Cu toate acestea, trebuie luate în considerare și alte aspecte: de regulă, dreptul muncii oferă o protecție mai mare angajaților (spre deosebire de legislația care reglementează drepturile partenerilor de afaceri, de exemplu) și urmărește cu strictețe respectarea drepturilor acestora într-un climat de echitate, protecție și securitate. Ca atare, este probabil ca angajații să se simtă mai protejați împotriva represaliilor decât un partener de afaceri.
Din acest punct de vedere, preferința denunțătorilor este clară: canalele digitale de raportare, cum ar fi adresele de e-mail sau platformele digitale, sunt utilizate cu precădere, în timp ce liniile directe nu au neapărat aceeași atractivitate.
Există mai multe motive pentru aceasta: canalele digitale de raportare pot fi utilizate în orice moment și cu ușurință, fără nicio interacțiune între avertizor și persoana chemată să înregistreze și să soluționeze avertismentul. În plus, atunci când vine vorba de situații sensibile și complexe, mulți dintre noi ne simțim mai confortabil exprimându-ne în scris, decât verbal. Vă puteți gândi și la următoarea întrebare: dacă ar trebui să fiți audiat ca martor, ați prefera interacțiunea directă cu judecătorul sau posibilitatea de a prezenta o declarație scrisă?
Avertizările de integritate, atunci când sunt gestionate în mod inteligent, sunt o resursă indispensabilă pentru întreprinderi. Imaginați-vă că puteți comanda o "radiografie" a principalelor vulnerabilități ale companiei dumneavoastră, care să vă arate cu ce probleme vă confruntați și ce probleme s-ar putea dezvolta în timp. Știm cu toții că radiografiile sunt un prim pas valoros în stabilirea unui diagnostic corect.
Avertizările de integritate au această capacitate de a detecta frauda și vulnerabilitățile operaționale la timp, înainte ca acestea să conducă la pierderi financiare masive și la sancțiuni severe.
Această statistică ne arată două aspecte cheie: în primul rând, angajații unei companii au capacitatea de a raporta din timp potențialele încălcări ale legii și, în al doilea rând, aceste încălcări ale legii, fie ele suspectate sau reale, sunt mai frecvente decât am vrea să credem.
La nivel mondial, se estimează că frauda internă este responsabilă pentru pierderi de până la 5% din cifra de afaceri și nicio companie nu este iertată. Diferența constă însă în conștientizarea fenomenului și în strategia pe care companiile o pun în aplicare pentru a preveni frauda internă și a-i limita efectele.
