Nimănui nu-i place să primească vești proaste. De fapt, studiile arată că suntem de patru ori mai afectați de veștile proaste decât de cele bune, iar atunci când primim vești proaste, atribuim o parte din vină mesagerului, chiar dacă nu vrem să o facem.

În lumina celor de mai sus, putem înțelege de ce denunțătorii nu s-au bucurat niciodată de o bună reputație, chiar și atunci când rapoartele sau dezvăluirile lor au dus la prevenirea unor prejudicii substanțiale. Acesta este motivul pentru care Legea privind denunțarea neregulilor nu este atât o lege privind denunțarea neregulilor, cât o lege privind protecția denunțătorilor, după cum sugerează numele său.

Pentru cei care doresc să se asigure că mențin un nivel optim de obiectivitate și imparțialitate în fața avertismentelor de integritate, am pregătit mai jos cinci sfaturi practice pentru a vă ajuta să evitați uciderea mesagerului.

• Alegerea persoanei potrivite pentru gestionarea avertismentelor de integritate

Acesta este probabil cel mai important pas în evitarea represaliilor intenționate sau neintenționate împotriva unui avertizor. Nimeni nu se bucură să primească vești proaste, dar veștile proaste nu ne afectează pe toți în mod egal.

Pentru a se asigura că poate menține un grad optim de imparțialitate în gestionarea unui avertisment de integritate, persoana responsabilă trebuie să fie relativ străină atât de avertizor, cât și de persoana sau persoanele vizate de avertisment. Atunci când vreuna dintre aceste persoane vă este subordonată sau supraordonată din punct de vedere ierarhic sau atunci când îndatoririle dumneavoastră principale se referă la protejarea organizației vizate de raportul de denunțare, acest lucru devine aproape imposibil.

Persoana responsabilă cu gestionarea avertismentelor de integritate este, în mod ideal, o parte terță din cadrul organizației - acesta este singurul scenariu în care obiectivitatea este aproape garantată. În măsura în care nu este o parte terță desemnată, ci o persoană din cadrul societății, această persoană nu ar trebui să răspundă în fața unei persoane care face parte din conducere în ceea ce privește structura organizațională, ci ar trebui să aibă o funcție independentă. În plus, persoana desemnată intern ar trebui să aibă anumite garanții în ceea ce privește capacitatea de a rămâne imparțială indiferent de context, într-un climat bazat pe respectul față de toate persoanele, indiferent de convingerile sau caracteristicile lor.

• Conștientizarea motivațiilor denunțătorului

Decizia de a face un raport sau o dezvăluire este în primul rând o decizie subiectivă a avertizorului, iar motivele pentru care face acest lucru pot fi multiple. Desigur, există o diferență substanțială între rapoartele făcute cu bună-credință și cele făcute cu rea-credință, în scopul șantajului sau al câștigului personal, însă în continuare ne vom referi doar la rapoartele făcute cu bună-credință.

Rapoartele făcute cu bună credință pot indica adesea un disconfort personal din partea avertizorului, care este deranjat de probleme specifice legate de munca pe care o desfășoară. Înțelegând acest potențial disconfort, persoana responsabilă poate lua decizii corecte și echitabile cu privire la modul de tratare a avertismentului.

• Comunicarea ulterioară cu denunțătorul

Riscul de represalii împotriva avertizorilor este un risc larg, deoarece se referă nu numai la represalii din partea angajatorului, ci și la represalii din partea colegilor, pe care angajatorul adesea nu le poate preveni.

În acest sens, cel mai eficient mod de a contracara potențialele represalii sau forme de excludere este de a monitoriza îndeaproape activitatea avertizorului de-a lungul timpului. Se recomandă ca, la intervale regulate, persoana responsabilă să inițieze discuții deschise cu avertizorul pentru a se asigura că activitatea acestuia în cadrul companiei nu a fost afectată în niciun fel de avertisment.

• Responsabilitatea angajaților și a conducerii

Avertizările de integritate sunt o realitate pe care nu o mai putem ignora. Această realitate va marca atât relația dintre colegi și dintre angajați și companie, cât și relația dintre o companie și angajații sau furnizorii săi.

Având în vedere implicațiile multiple ale avertismentelor de integritate, se recomandă ca o întreprindere să organizeze în mod regulat cursuri de formare pentru angajați și conducere. Aceste cursuri de formare ar trebui să acopere atât situațiile și modalitățile în care se poate face un avertisment de integritate, dar și reacțiile adecvate pe care ar trebui să le aibă fiecare atunci când se confruntă cu un avertisment de integritate. Atragerea atenției asupra efectelor represaliilor poate fi deosebit de utilă și poate contribui la formarea unei mentalități adecvate cu privire la avertismentele de integritate.

• Evaluarea riscului de represalii

Nu în ultimul rând, având în vedere sancțiunile la care sunt supuse societățile care inițiază represalii împotriva avertizorilor și multiplele moduri în care acest lucru se poate face cu sau fără știrea conducerii, se recomandă ca acest lucru să fie tratat ca un risc de integritate separat. Cu alte cuvinte, procesele interne de evaluare a riscurilor ar trebui să analizeze, de asemenea, riscul de represalii pentru avertizorii de integritate, prin găsirea unor vulnerabilități specifice și recomandarea unor măsuri de îmbunătățire.